Tocmai ce am primit, acum 3 saptamani, editia completa, formata din 7 carti, a romanului de capatai al lui Stephen King, Turnul Intunecat (The Dark Tower). Prima dintre ele a fost scrisa in 1982 iar volumul al saptelea a fost scris abia in 2004. Am primit cadou iarna trecuta primele doua volume de la sotia mea, totalizand aproape 700 pagini. 700 de pagini care le-am devorat in mai putin de o luna, in conditiile in care bebitza era mica, nu avea decat 2 luni si dormeam mai putin. Pana o sa creasca o sa zic ca in perioada aia nu ma odihneam datorita programului intens de lectura, cand va creste o sa fac misto de ea si ii voi spune ca am pierdut ore si nopti de somn fiindca trebuia schimbata, hranita, ragaita, de-colici-zata 
Le-am primit cadou dupa ce tocmai terminasem, cu vreo juma de an in urma, alta carte a lui Stefan Rege, Orasul BantuIT. Aia a fost cartea care mi-a dat cele mai intense trairi, imi era frica sa duc gunoiul dupa lasarea intunericului, o data la doua nopti ma trezeam aproape strigand din diverse cosmaruri, dormeam pe ¾ din pat ca sa am loc sa ma pot agita in somn si sa nu o lovesc. Dupa episodul asta, nu stiu cum de a avut curajul sa imi cumpere ceva de la acelasi autor. Oricum, bine ca a facut-o!
Dupa ce am ras cele doua volume, m-am interesat si eu mai mult despre carte. Si asa am aflat ca a fost scrisa pe o perioada de 20 de ani, iar unele volume intarziau sa fie editate fiindca autorul se intorcea asupra volumelor precedente sa le modifice in functie de volumul pe care il scria. Pentru asta autorul isi cere scuze, in prefata fiecarui volum, ca a durat atat de mult sa termine povestea si chiar prezinta doua situatii mai “hilare”: i-a scris un puscarias care urma sa fie electrocutat intr-o saptamana cu rugamintea de a-i spune ce se intampla cu actorul principal si cu promisiunea solemna de a duce cu el “secretul” deoarece mai avea doar o saptamana de viata; de asemenea, i-a scris o batrana diagnosticata cu o boala in faza terminala (am uitat ce boala ) cu aceeasi rugaminte si aceeasi promisiune. Autorul isi cere scuze ca nu le-a putut spune deznodamantul fiindca nici chiar el nu il stia.
Din dorinta de a pune cat mai repede mana pe celelalte volume, scriu editurii ce a publicat cele doua volume si am aflat ca urmeaza sa editeze doua volume pe an, unul la Bookfest si unul la Gaudeamus. Adica ar mai fi trebuit sa astept inca 2 ani si jumatate pana sa le am pe toate. Editau o carte, o cumparam, o terminam intr-o luna…dar restul de 5 luni pana la urmatorul targ de carte, eu ce ma fac?
Asa ca le-am comandat din State si le-am primit in engleza. In astea 3 saptamani am reusit sa termin, din nou, primele doua volume (in engleza de data asta; stiind ce se intampla, am zis sa le recitesc sa ma obisnuiesc cu limba). Azi dimineata am lins si ultimele 10 pagini.
Spre sfarsitul postarii, sa scriu si despre carte, nu? E vorba despre aventurile lui Roland Deschain, un pistolar dintr-o alta lume si dintr-o alta viata, care nu-si gaseste rostul dupa ce lumea in care a crescut si s-a educat ca stalp al vechii societati a “trecut mai departe”, a fost macinata si distrusa de revolte si revolutii. El se afla in cautarea idealului, al scopului vietii sale, anume Turnul Intunecat. Stephen King nu scrie tocmai in felul lui thriller-horror, acela de a fi nevoit sa citesti cu luminile aprinse si televizorul pornit. Chiar el spune ca a incercat o “copiere” a stilului lui J.R.R. Tolkien cu Lordul Inelelor, de a crea o intreaga lume imaginara. Si reuseste, in stilul propriu, sa transpuna cititorul in pielea personajului principal, in lumea acestuia, plina de ciudatenii, de intamplari, animale, situatii, specifice scrierilor sale. Daca se poate spune, este un thriller “usor” . O recomand cu caldura, chiar si celor care nu sunt cei mai infocati fani ai genului.
